comentariu ion bac

    Ion caracterizarea personajului
 Personajul Ion este unul de referinta in literatura romana , concentrand tragica istorie a taranului ardelean din primile deceni ale acestui secol.
 Dupa aapecierea luinEugen Lovinecu , "Ion este expresia instinctului de stapanie a pamantului , in slujba caruia pune o inteligenta ascurita , o cauzuista stransa , o viclenie procedurala si , cu deseori , o cazuistica stransa , o vicleni procedurala si , cu deosebire , o vointamimensa" , spre deosebire de George Calinescu ce considera ca "lacomia lui se zestre e centrul lumii si el cerencu unocentz sfaturi dovedind o ingratitudine calma ... Nu din inteligenta a iesit ideea seductieim, ci din viclenia instinctuala , caracteristica oricarei finte reduse".
  Inca de la inceputul romanului, la hora satului se evidetiaza dintre jucatori fecioru lui Alexandru Pop Glantescu ,Ion , urmarind-o pe Ana cu o privire strani ," parca nedumerirea si un viclesug neprefacut " ,apo o vede pe Florica "mai frumoasa ca oricand (...) fata vaduvei lui Maxim Oprea " Desi ii e draga Florica , Ion e constient ca"Ana avea locuri si casa si vite multe" . Conflictul interior care marca destinul flacaului este vizibil inca de la inceput romanului. "Iute si harnica ca ma-sa " , chipes , voinic , dar sarac, Ion simte dureros prapasita dintre el si "bocotonii "satului ca Vasile Baciu . Cand aceasta ii zie "fleandura , sarantoc', hot si talharul" ,Ion se simte biciuit , nu suporta biciuit , nu suporta ocara si reactioneaza violenta .De la inceput , Ion este sfarsit de doua forte , glasul pamantului si glasul iubirii , cazand victima acestor doua patimi